Cu ceva timp în urmă stăteam încordat şi aşteptam să îi pice Lui masca,să văd sub masca de frumuseţe şi iubire ce se ascunde. Nu a picat nimic...mi-a picat mie faţa...Purta aceaşi mască pe care o bănuiam, jumătate de faţă era curvă iar cealaltă jumătate era împărţită între plictis,saturaţie şi dorinţă de nou. Şi nu de un singur nou...ci cât de mulţi. Poate nu El e vinovat...ci eu...pentru că am continuat să port o mască zâmbitoare, atunci când vedeam mesaje în care i se adresau alţii cu iubi, când a refuzat o partidă pentru că era un amic la el...amicul fiind eu, omul cu care era într-o o relaţie de 6 ani! Am purtat o mască la fel de zâmbitoare când am gasit ambalajul unui prezervativ în patul lui...când m-a minţit că pleacă din oraş şi nu a plecat...Pentru toţi poate părea masca unui prost, dar eu am crezut că port masca speranţei...că mai pot salva ceva...acel ceva ce şi acum pentru mine înseamnă iubire! Îmi spuneam mereu că viaţa e un teatru şi tu şi eu şi voi purtăm măşti...dar haideţi să le purtăm pe cele bune şi frumoase, ar fi păcat ca din actori frumoşi , pe şcena vieţii,să devenim păpuşi de cârpă cu faţă de zgură...Dar nu...viaţa are legile ei...
Cel mai ciudat e că unele măşti nu mi se potrivesc deloc, oricât m-aş chinui să îmi lipesc o mască...ea nu vrea să stea...dar mă bazez că nu mulţi îşi vor da seama de asta...Dacă până acum curvele au avut îngerii lor e momentul ca şi îngerii să aibă curvele lor...
E bine sau e rău? Sunt bun sau sunt rău? Cine decide? Stiu...până la urmă vor decide oamenii cu măştile lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu